Fortăreaţa Baba Vida, Vidin

Fortăreaţa „Baba Vida” este amplasata la capătul Parcului Dunării, pe direcţie estică, lângă malul fluviului. Este singura cetate medievală păstrată integral din Bulgaria. Este situată la marele cot al fluviului, în dreptul oraşului. Istoria ei este foarte lungă şi plină de evenimente interesante. „Baba Vida” a fost construită pe ruinele unei fortărețe antice a Bononiei, care este posibil să fii fost construită pe fundaţiile unei aşezări trace de la începutul secolului 1. Potrivit altor istorici, a existat o aşezare celtică, intitulată Dunonia, de unde a derivat ulterior numele roman. Din Bononia, se păstrează cel mai bine turnul de colţ din nord-est, peste care s-au pus ulterior fundaţiile fortăreţei „Baba Vida”. Cel mai timpuri nivel roman al castelului se găseşte la nivelul de 33,20 de m. Construcţia romană a avut dimensiunile unei mici garnizoane, cu un mic turn de supraveghere, în jurul căruia s-a construit treptat fortăreaţa. Ulterior, guvernatorii locali, au utilizat construcţia pe post de castel feudal.

Castelul bulgar medieval a fost construit pe fundaţiile fortăreței romane a Bononiei. Este posibil ca acest castel să fie situat integral pe structura patrulateră a Bononiei. Castelul a fost construit între secolele 3 – 11. Prima perioadă de construcţie medievală este considerată a fi plasată în jurul secolului 10. Din această perioadă datează turnurile principale şi bastioanele, precum şi zidul interior conector. Cronicile bizantine menţionează că fortăreaţa a rezistat unui asediu de 8 luni. Puţine componente au mai rămas din perioada respectivă. Porţiunea cea mai bine păstrată este cea zidurilor şi turnurilor, amplasate de-a lungul Dunării. În perioada primului regat bulgar au mai fost efectuate unele lucrări suplimentare. Construcția de bază cu piatră şi cărămidă prinsă cu mortar este asociată cu perioada celui de-al doilea regat bulgar (secolele 12-14). Fortăreaţa era utilizată pentru protecţia oraşului Vidin şi s-a întărit puternic în timpul domniei lui Ivan Straţimir. Multe din structurile construite în perioada respectivă au rămas intacte. Din această perioadă datează turnurile principale şi bastioanele, precum şi zidul interior conector. Zidurile aveau 10 turnuri, dar majoritatea dintre ele au fost reconstruite. În anul 1003, oraşul a fost asediat de Vasile al II-lea, Bulgaroctonul. Cetatea a fost eliberată în 1195, odată cu începutul perioadei celui de-al doilea imperiul bulgar., în timpul căruia oraşul s-a dezvoltat rapid, devenit un centru politic şi economic important. În jurul anului 1280, fortăreaţa era condusă de despotul Şişman, ai cărui descendenţi a ocupat tronul de la Târnovo şi au devenit regi ai statului bulgar. După moarte lui Şişman, puterea a trecut către fiul său, Mihail Şişman. Într-un document veneţian din 1313 se menţiona titlul său oficial de despot al Bulgariei, conducătorul Vdinului. În 1323, consiliul boierilor l-a ales pe Mihail Şişman drept rege al Bulgariei. Mihail Şişman a murit în anul 1330, în bătălia de la Velbuzd. Pe tron a ajuns Ivan Alexandru, nepot al defunctului rege. La începutul domniei sale, Bidnul s-a alăturat statului Tarnovo. Ivan Alexandru a avut doi fii – Ivan Straţimir Din prima sa căsătorie cu Teodora, fiica liderului valah Basarab I şi Şişman din cea de a doua căsătorie cu evreica Sarah, care s-a convertit şi a luat numele de Teodora. Fiul său mai vârstnic Ivan Straţimir a deveni co-conducător al Bulgariei nord-vestice cu centrul la Bdin. Dar, în 1360 la Tarnovo fiul cel tânăr al lui Şişman, Ivan Alexandru s-a proclamat rege al Bulgariei. După decesul tatălui său în 1371 Ivan Straţimir a rupt relaţiile cu regatul Tarnovo şi s-a declarat conducător independent până la căderea Bdinului sub dominaţie otomană în 1396.

Fortăreaţa, aşa cum se prezintă astăzi este formată din două ziduri principale şi patru turnuri. Are forma unui trapez neregulat de-a lungul celor patru turnuri, care au fost amplasaţi peste nişte turnuri de piatră. În jurul cetăţii a fost săpat un şanţ adânc care se umplea cu apă din Dunăre şi Topolovăţ. Împreună cu pădurea din jurul şanţului, zona avea o suprafaţă de 9,5 acri. Partea rezidenţială a fortăreţei ocupa zona interioară a acesteia ce dădea către curtea centrală. S-au descoperit fundaţiile unei capele bisericeşti de tip secol 13-14. După capturarea Vidinului de către turci în 1396 fortăreaţa a fost deteriorată serios. Cuceritorii au refăcut-o în repetate rânduri. În anul 1689 fortăreaţa a fost adaptată pentru focul de artilerie. În timpul dominaţiei otomane a fost utilizată ca depozit şi închisoare, iar după eliberare aici se expuneau trofeele.

Arhitectura fortăreţei „Baba Vida” a suferit multe schimbări de-a lungul secolelor. Iniţial castelul avea două secţiuni: rezidenţial-comercial şi defensiv. Cea din urmă includea un şanţ şi două ziduri de incintă care aveau zece turnuri, patru de colţ şi cinci laterale unite cu un zid de incintă interior, a cărui grosime era de 2,2 m, iar pe zidul exterior s-a construit un turn de intrare care părea podul basculant. Între ele se formau două curţi aproape independente. Înălţimea turnurilor interioare era de 16 m. Şanţul din jurul castelului avea o adâncime de 4 m, iar lăţimea lui era de 6 m. Podul era rulant din lemn şi păzea intrarea în turn. Construcţia fortăreţei este tipică pentru cel de-al doilea imperiu bulgar – blocuri de piatră şi cărămizi prinse cu mortar. Începând cu finalul secolului 17 au avut loc reconstrucţii arhitecturale pentru adaptarea la armele de foc. Atunci s-au prevăzut ambrazuri de arme şi arme de mic calibru, precum şi mai multe contraforturi (ziduri de sprijin). Din secolul 18 şi începutul secolului 19 datează edificiile din cărămidă de-a lungul peretelui interior şi turnurile de acoperiş. Turnurile au fost împărţite pe mai multe nivele – cele mai mici au fost utilizate pentru stocare, iar cele de deasupra au fost folosite ca turnuri de pază şi pentru lupte atunci când era cazul. Totuşi, planul principal al cetăţii nu a trecut prin schimbări majore. Cetatea are o formă aproape rectangulară, având colţuri în toate direcţiile. Latura pătratului este de aproape 70 m şi include două ziduri – cel interior este înalt, cu o grosime de 2,2 m şi 9 turnuri – 4 pe colţ şi 5 laterale. Zidul exterior este mai jos şi este conectat la 2 turnuri. Între ziduri se găsesc cărămizi şi pietre cu mortar. Într-o anumită măsură construcţia este decorativă – au fost păstrate câteva straturi de cărămizi cu nişe arcuite în orb şi diverse forme geometrice. Între cele două ziduri s-a format o alee exterioară. În perimetrul zidului interior sunt camere alăturate boltite care înconjoară o mică curte. Aceasta este partea rezidenţială a castelului. Camerele sunt situate pe două etaje. Accesul la terasa de sus este asigurat prin intermediul unei scări sinuoase şi o rampă pentru descărcarea armelor la care se adaugă şi unele scări de lemn din turnuri. Castelul este accesibil doar din zona de nord, acolo unde se află turnul de intrare. În trecut acolo se afla un şanţ umplut cu apă din Dunăre peste care se afla un pod de lemn (acum podul este de piatră). Poarta duce la prima curte. O scară în spirală duce la terasă. În evul mediu această curte era mai extinsă, acolo existând şi o biserică, o clădire de piatră şi o structură duală. Aceste clădiri au fost demolate atunci când s-au construit depozite şi închisoarea la finalul secolului 17 – începutul secolului 18.

Terasa pentru împuşcat a fost construită la finalul secolului 18 şi începutul secolului 19. Ea are un strat de pământ de aproximativ 5 m grosime, amplasat pe acoperişul de piatră al incintelor. Din aceeaşi epocă datează şi edificiile de cărămidă de peste peretele interior împreună cu tranşeele pentru arme cu bătaie lungă şi acoperişurile turnurilor. În primii 60 de ani ai secolului 20 turnurile au fost restaurate şi s-a păstrat diferenţa între structura originală şi cea restaurată. De aici se deschide o vedere panoramică asupra oraşului Vidin şi Dunării. Puteţi, de asemenea, să vedeţi şi clădirea sinagogii evreieşti.

Tunelul fortului a fost utilizat pentru a prelua artileria cu rază lungă în partea de sus a cetăţii. În trecut acest tunel nu a fost acoperit cu bolovani; în zilele noastre tunelul este parte a decorului oricărui film turistic turnat la cetatea „Baba Vida”. Turnul lui Straţimir a fost construit în secolele 13 – 14 şi este partea cea mai bine conservată a castelului din perioada medievală bulgară. Are o înălţime de 16 m iar pe zidurile acestuia sunt conservate ornamente de cărămidă deosebite – rozete şi potire. Lângă turn se află pasajul secret de evacuare.

În secolul 13 castelul a fost adaptat pentru utilizarea armelor de foc. Din această perioadă datează ambrazurile pentru arme şi turnuri de mici calibru, iar în exterior s-au construit contraforturi. Edificiile de cărămidă de pe peretele interior şi acoperişurile turnurilor datează din secolul 19. Turnurile bulgăreşti au la capătul lor creneluri – precum zidurile unei fortăreţe. După cucerirea Vidinului de către turci castelul Baba Vida a continuat să joace un rol important. În această perioadă s-au făcut, de asemenea şi o serie de lucrări. De la finalul secolului al 18 cetatea nu a mai fost utilizată în scopuri defensive, ci a servit în principal ca arsenal şi închisoare. Pentru a deservi nevoile armatei turceşti au fost demolate secţiunile rezidenţiale şi comerciale şi au fost construite camere boltite cu pietre pentru depozitarea muniţiei şi a alimentelor, precum şi spaţii pentru gardieni. Din secolul 15 funcţiile castelului sunt doar defensive. Un alt rând de incinte a fost construit în jurul curţii. Turnurile medievale sunt umplute cu spărtură de piatră; vârfurile au în capătul lor creneluri cu o înălţime maximă de 46,67 m. În perioada de după eliberare turnul a fost încredinţat autorităţilor militare iar accesul la acesta a fost limitat. În perioada 1956 – 1962 s-au desfăşurat primele cercetări arheologice care au identificat straturile culturale romane, bizantine, bulgare timpurii, bulgare târzii şi otomane. Începând cu 1958 castelul a fost deschis vizitatorilor şi s-a construit şi un muzeu, iar în 1964 a fost declarat monument cultural de importanţă naţională. Decorul natural al castelului a fost utilizat pentru mulţi regizori de film pentru diverse scene cinematografice. În prezent este amenajată o scenă de teatru şi echipamente muzicale. Cetatea „Baba Vida” este teatru de vară al oraşului Vidin. Aici sunt organizate festivaluri de teatru la care iau parte artişti fin întreaga Bulgarie. Numărul locurilor este de 350. În zona din jurul zidului castelului este un teren întins care este folosit ca o plajă.

Contact:

Tel. +359 (0) 94601705

Е-mail: museumvd@mail.bg

Web site: www.museum-vidin.domino.bg