Mănăstirea Rakovitsa „Sfânta Treime”, municipiul Vidin

Mănăstirea din Rakoviţa, „Sf. Treime”, este amplasată lângă vârful Chernoglav (altitudine 858 m), în munţii Pre-Balcani. Este localizată între satele Rakoviţa, şi Kireevo, municipalitatea Kula, la 4 km nord-vest de Rakoviţa, aproape de graniţa cu Serbia. Nu avem date documentare despre trecutul mănăstirii Rakoviţa. Din nou, dacă este să credem ceea ce spun oamenii, se poate considera că a fost construit în timpul primului regat bulgar şi a fost demolată de turcii otomani după 1396.

Mănăstirea Rakoviţa a fost de câteva ori refăcută după ce a fost distrusă de turci. Mult timp a fost abandonată, în timp forma ei actuală datează din 1825, după ce a fost reconstruită de preotul Gherasim. În cazul lui legenda spune că în timpul unei răscoale şi-a ucis nevasta şi copilul, pentru a nu cădea în mâinile turcilor, aceştia nedorind să meargă cu el în Germania. Ulterior, el s-a întors la mănăstirea Rila pentru a mărturisi, unde confesorul său i-a impus canonul să identifice şi să restabilească trei mânăstiri. Preotul Gherasim a îndeplinit canonul prin renovarea mânăstirilor Sf. Treime, Sf. Maria (lângă Knyazhevats sau Zaichar) şi a treia – undeva în Pre-Balcani. Atunci când mânăstirea a fost gata, iar biserica ei a fost sfinţită de arhiepiscopul Gherman, acest lucru a fost menţionat de o inscripţie în interiorul acesteia, fondatorii ei au inaugurat o şcoală de preoţi pentru a o înlocui pe cea grecească, dar această şcoală a durat foarte puţin timp. O inscripţie păstrată indică faptul că în 1925 biserica a fost renovată de artiştii din Triavna Kaniu Zahariev şi Dosiu Koev. Puţin mai târziu, în 1848 în mânăstire s-a deschis prima şcoală seculară din nord-vestul Bulgariei. Pentru a comemora şi aminti eroismul insurgenţilor morţi din 1850 în curtea mânăstirii s-a construit în perioada 1943-1944 o biserică nouă impresionantă, având o clopotniţă înaltă în partea vestică. Mânăstirea constă din două biserici şi clădiri rezidenţiale şi comerciale. Datând din secolul 10, biserica veche (8,5 x 8 m) este de tipul „cruce înscrisă” şi are un dom încrucişat înalt hexagonal, având dependinţe în pronaosul construit la începutul secolului 19.

În 1979 şi 2005 frescele valoroase au fost restaurate. Deosebit de interesantă este pictura din biserica mânăstirii. Pe lângă Isus Hristos, Apostoli, Fecioara Maria, Sf. Constantin şi Elena şi mulţi alţi sfinţi şi educatori, pe perete mai este pictat şi un şarpe fioros. Interpretarea spune că acesta este un râu groaznic care curge din gura căscată a unui dragon ce simbolizează iadul. Corpul curbat al şarpelui este înconjurat de o panglică albă ce poartă păcatele omului.

Mânăstirea este declarată monument de cultură. În prezent este restaurată şi operaţională. Hramul mânăstirii este de ziua Rusaliilor.

Mânăstirea se află în stare bună iar accesul în ea este gratuit. Nu se poate rămâne peste noapte în mânăstire.

Se poate ajunge la mânăstire din oraşul Vidin (la o distanţă de 49 km) pe un drum secundar pe direcţia nord-est şi din oraşul Belogradchik (la o distanţă de 34 km) – pe un drum de categoria a treia, în direcţia sud-est.