Regiunii Mintana

Dansuri populare

Dansul popular în nord-vestul Bulgariei este bogat şi variat. Se caracterizează printr-un joc rapid, libertate a mişcărilor şi uşurinţă. Jocul din această regiune are legătură cu eliberarea de griji, munca de zi cu zi şi bucurie. Acest dans este adesea asociat cu o „detaşare faţă de pământ” şi un „zbor către nepăsare”. Dansul tipic din nord-vestul Bulgariei are un pas mic, mişcări delicate şi echilibrat, lin prin intermediul saltului picioarelor şi umerilor. Adesea sunt lăsări pe vine, răsuciri şi sunete vocale caracteristice. Majoritatea dansurilor sunt amestecate; în general, mişcările sunt făcute din picioare. Sunt implicate şi capul şi corpul. Foarte tipică este fluturarea amplă a braţelor, ca şi cum dansul nu păşeşte, ci „zboară”. Specific zonei Montana sunt dansurile populare cu măsura 2/4 (cu paşi mici). În majoritatea dansurilor jucătorii se ţin reciproc de mâini, formând o horă. Aproape fiecare dans începe lent şi calm, dar imediat se intensifică. În timpul dansurilor lungi, dansatorii revin în mod repetat la mişcările iniţiale calme şi ample de relaxare. Dansurile populare în horă din zona etnografică de nord-vest sunt: Hora Paidushko, Hora Elenino, Hora Gankino, Hora Dunavsko (Dunărea), Hora Chichovo (a unchiului), Hora Cherkezko, Hora Kulsko, Shira, Gamzovyana, Izruchanka, Torlashko, Hora Sârbă-veselă, Hora muntenească cu paşi mici.

Muzică populară şi instrumente

Folclorul din nord-vestul Bulgariei este extrem de colorat. Una dintre cele mai remarcabile caracteristici a folclorului din această regiune sunt cântecele epice rebele, despre care se poate considera că sunt „născute” în munţi. Frecvente sunt textele referitoare la creaturile mitice din folclorul bulgar – dragon, lamia şi altele. Cântecele de recoltat (cu strigăturile caracteristice) continuă să aibă un loc important în folclorul nordicilor, folclorul specific nunţilor (ce acoperă întregul ritual al nunţilor), sedenkarski şi cântecele rituale şi de masă. Specific regiunii Montana este melodia monofonică, cântată de obicei într-un interval tonal îngust. Adesea melodiile nu au mărime sau o lungime neregulată.

Instrumentele muzicale care acompaniază folclorul nord-vestic sunt dudukul (fluierul de lemn), fluierul păstorului, ocarina, rebeckul, kavalul şi cimpoiul. Dintre ele, cel mai răspândit este dudukul. Trebuie subliniată şi prezenţa instrumentelor europene de alamă şi cu corzi, care acompaniază frecvent muzica de fanfară la nunţi şi la mese în aer liber. Mai jos se găsesc cântece populare din regiunea etnografică nord-vestică: Eleno, fecioara, Zalbeialo mi agantse (Oiţa mea a început să se vaiete), Sbiraite se malki momi (Adunaţi-vă, fetiţelor), Mari mome (Mari, lass), Peperuda hodeshe (Fluturaşul a plecat), Baba luk posela (Bunica a plantat ceapă), Kitka ti padna, Deno (A căzut o creangă, Deno), Malka moma tsvete brala (Fetiţa a cules o floare), Nedo le, Nedke hubava (Nedo le, Nedke Frumoasa), Temenugo, Temenuzhke (Violet, Violet), Dunav teche yagodo (Dunărea curge, Yagodo), Naklala Yanka sedyanka (Yanka a adunat oamenii pentru stup).

Tradiţii, meşteşuguri, costume

Ritualuri populare: Lazarki; Laduvane (Daylada); Kapanska – de nuntă; Fluturaşul; German; Rusalii – Căluşarii; Fugărirea Dragonului.

Meşteşuguri populare: croitorie în casă, fabricarea de covoare şi genţi din păr de capră, strungărie, sculptură în lemn, cazangii, olărit, orfevrărie, industria covoarelor, fabricarea de tacâmuri şi altele.

Costume populare: femeiesc – costum cu două şorţuri; bărbătesc – haine de culoare albă.