Istorie

Vidin are o istorie bogată. Au fost găsite artefacte din cele mai vechi timpuri care au demonstrat prezenţa lui homo sapiens în regiune. Descoperirile datate în epoca târzie a Pietrei din jurul anului 40 000 – 10 000 Î H au avut loc în peştera Mirizlivka (Kozarnika), în apropierea satului Oreshets, zona Belogradchik. Este una dintre primele peşteri locuite de omul primitiv la începutul epocii Pietrei. La 1,5 km nord-vest de Vidin au fost găsite aşezări din Neolitic şi Eneolitic. Aşezările au fost datate în Neolitic şi epoca Cuprului – Pietrei (Eneolitic – 5000 – 3000 Î H.). Un sat din epoca Bronzului a fost găsit în satul Gradţ (Vidin). Este situat în zona „Surinat briag”, la 2-3 km sud-vest de satul Gradeţ.

Tracii au avut o mare importanţă în istoria Vidinului. Triburile trace au fost ulterior invadate periodic de diverse alte popoare. Marşul regelui macedonean Filip (350-336 Î. H.), considerat a fi fondatorul oraşului Plovdiv, împotriva moesienilor şi a bessilor s-a încheiat cu un eşec. Totuşi, fiul său, Alexandru cel Mare a reuşit să supună zona Dunării. În cel de-al treilea deceniu al primului secol Î. H. au început atacurile romanilor.

Prima dovadă a apariţiei unui sat la marea cotitură a fluviului datează din cel de-al treilea secol Î.H. Ulterior, celţii au construit o tabără fortificată numită Dononia, care însemna un loc înalt şi fortificat.

Romanii au dat formă fortăreţei, fiind concepută pentru a proteja drumul de frontieră de-a lungul Dunării şi au numit-o Bononia. Bulgarii au numit oraşul Bdin şi bizantinii – Vida.

Între timp oraşul a fost distrus şi reconstruit de câteva ori. În anul 1003 fiul lui Samuil, Gavril Radomir a rezistat unui asediu de 8 luni din partea împăratului bizantin Vasile al II-lea.

Punctul culminant al oraşului a fost atins la finalul secolului al 14-lea, când a devenit capitala regatului Bdin al lui Ivan Sraţimir (1360). Regatul Vidin este un stat bulgar independent, care a existat de-a lungul celei de-a doua jumătăţi a secolului al 14-lea. El ocupa fieful boierilor bulgari Şişman şi acoperea teritoriile bulgăreşti nord-vestice. Era un port important şi un centru comercial pentru bunuri nu doar pentru nevoile locale, ci asigura şi un comerţ de tranzit cu Valahia, regatul maghiar, Dubrovnik şi altele. În Evanghelia de la 1360 se spune că a fost scrisă în „marele şi populatul oraş Bdin”. Dezvoltarea sa a fost întreruptă în 1396, când a fost cucerită de către otomani. Bulgaria a început să numere cei 482 de ani de regim otoman, 127.195 zile nesfârşite de persecuţii, teroare, umilinţă, asimilare şi genocid deschis.

În timpul acestor secole Vidinul a fost o cetate puternică şi un centru administrativ important. În secolul 17 era considerat „cel mai mare oraş din Bulgaria”. Între 1794 şi 1807 oraşul a devenit centrul conducătorului turc Osman Pazvantoglu, care s-a autodeclarat conducător independent al unei regiuni importante din nord-vestul Bulgariei. În timpul stăpânirii sale s-a început o construcţie pe scară largă a oraşului – s-au construit străzi noi, s-au ridicat clădiri administrative înalte, moschei, madrase etc. Unele dintre ele sunt păstrate şi astăzi. Treptat, Vidin a devenit un oraş oriental, în special după aşezarea multor turci după înfrângerea suferită lângă Viena şi eliberarea Serbiei.

Vidinul și-a construit structura şi aspectul de-a lungul secolelor. Perioadele romană, medievală bulgară, turcă, post eliberare şi noul Vidin s-au aşezat unele peste celelalte. Aceste influenţe s-au amestecat într-un mod complex, negându-se reciproc sau continuându-şi relaţiile de-a lungul timpului.